{City Scraps}

Hoinarind prin Bucuresti, ajungen intr-un final in apropiere de Calea Grivitei. Ne oprim, ne uitam unul la celalalt si prin telepatie cadem de comun acord: este prima si ultima oara cand venim aici noaptea. Foarte nuantat locul, o singura culoare dar mai multe nuante…
In departare puteam vedea cateva cladiri numai bune de pozat. Ne apropiem si facem cateva poze. Cum o gogoasa atrage ursii de la cativa kilometrii distanta, acelasi efect a avut si flash-ul aparatelor noastre, de data asta pradatorul fiind un micut borac pe bicicleta care (din nou) s-a teleportat langa noi si ne-a salutat in stilul lui specific: “Nenea…vreti sa va bat ?!” …evident, ridicam privirile si ne uitam in jur sa vedem daca il urmeaza vreo gasca de marocani. Nimic. Incepem sa radem si ne intoarcem la pozat. Boracul insista: “Nenea…imi faci si mie o poza, si una cu prietenii mei ?!” …da dragutu’ lu’ taticu’, facem poza la baietel…asa ca am tras doua cadre cu el si cu prietenii lui marocani. Din nefericire, nu am avut de la cine sa aflam cateva informatii privind imobilul respectiv, sincer nici nu am vrut sa insistam. A da, era sa uit, cladirea…